În 30 Ianuarie 2011, după o criză cu urlete, țipete și lovituri cu mâinile în volanul mașinii în care intrasem cât mai puteam respira, după aflarea veștii că banca îmi executase în urma faptului că am fost garant pentru un credit bancar, ultimii bani din cont și singurii bani pe care îi aveam până la următoarele încasări la cabinetul de psihologie pe care îl conduceam (deși nici acei bani nu puteau fi executați, întrucât reprezentau pensia de întreținere a celor doi fii pe care ii aveam în creștere), am fost aruncată brusc în necunoscutul pe care acum îl numesc...