Loreley, Iti multumesc mult pentru atelierul de astazi. A fost un cadou minunat, absolut minunat, despre care as vrea sa stii ca a fost primit cu cea mai mare bucurie si cu foarte foarte multa recunostinta. Multumesc. In cateva ore petrecute acolo a avut loc in mine o transformare extraordinara. Mi s-au deschis atat de mult ochii, mi s-au revelat sabloane existentiale, scheme mentale – le-am vazut la ceilalti, le-am inteles si le-am constientizat si in mine.
Dar dincolo de toate astea, atelierul tau a fost pentru mine o dovada a existentei lui Dumnezeu. Inca o dovada, printre multe altele pe care le primesc in fiecare zi. Dar una foarte, foarte puternica astazi. L-am simtit pe pielea mea incretita de frisoane, in tremurul intregului corp si in toate lacrimile alea care nu stiu de unde veneau. Nicolae Steinhardt scria ca daca Dumnezeu ar fi un papagal rosu, sa-l putem vedea cu totii, sa ne sara in ochi, viata ar fi mult mai simpla, ar fi floare la ureche. Dar nu e. Sta ascuns bine si noi trebuie sa-l cautam mereu. Pentru mine, azi, in atelierul tau, Dumnezeu a fost ca un papagal rosu. Multumesc din suflet.
